Updated on iulie 22, 2019 Scriitorul Gabriel Bota, organizatorul Festivalului Internațional de Carte Transilvania, a fost bătut de un taximetrist în fața casei sale, de față cu familia sa, anunță ziaristii.com. Nimeni nu a sărit în ajutorul său iar Poliția nu a venit chiar dacă a sunat la 112.
Scriitorul clujean este un personaj cu o viață de roman. A călătorit mult, a fost în expediție la Polul Nord, a pedalat aproape 5.000 de kilometri pentru a promova lectura și organizează evenimente culturale inedite, potrivit ziaristii.com.
Oana Pellea: „CITITI ! PUTEM FI IN LOCUL LUI ORICAND!!!
INADMISIBIL!!! Autoritățile din Cluj trebuie să ia atitudine! Este inadmisibil sa se întâmple așa ceva !
Îl cunosc personal ! Gabriel Bota este un om minunat și un om de cultură! Domnule BOC, sunt convinsă ca dezaprobati o astfel de atitudine a autorităților implicate și menționate in acest articol.
Iertati ma … dar cred ca trebuiesc luate măsuri drastice ca astfel de incidente sa dispară! Clujul este și trebuie să rămână un exemplu de reușită pentru întreaga țară…!”
Gabriel Bota: „În mod normal, ieri, trebuia să plec spre Polul Nord cu bicicleta. Avusesem în plan o nouă ediție de Read & Ride, o călătorie de aproximativ 1500 de km pe care urma să-i străbat în 10 zile fulger până în nordul extrem.
Scopul era să atrag atenția asupra cititului de cărți, asupra lipsei lui și să încerc să mai conving pe cineva că o carte, alături de sport, dau sens și valoare vieții fiecăruia. Din păcate, din motive diverse, n-am putut să plec în călătorie.
Din păcate, în schimb, am dat de un pol înghețat chiar acasă. Și mai mult, tocmai de efectele directe ale unei grave lipse de educație pe care acest popor o are. Ieri a fost o zi cumplită. Am dat piept cu realitatea de lângă mine. Timp de 6 ani m-am luptat și-am încercat, prin activitățile concrete pe care le-am avut, să arăt că un popor se poate salva prin carte, prin educație și prin cultură.
Că altfel își pierde identitatea și valorile și devine un monstru. Ieri am realizat că acest monstru este deja creat, e aici și noi trăim în burta lui. Știți cu toții prin ce am trecut.
Aseară am ajuns acasă aproape de miezul nopții după mai mult de 5 ore de stat la UPU. Obosit, halucinat. Mi-am luat fetița în brațe și-am rumegat gândurile timp de încă câteva ore, neputând să dorm. Pentru că viața ei putea fi în pericol! M-am cutremurat! Totul e putred!
E ca un domino: j..l care m-a lovit e produsul unui sistem educațional și social care i-a dat licență de transport persoane și a unui sistem juridic care-i permite (prin ignoranță) să aibă impresia că poate face orice oricui (pentru că nu este arestat imediat, pentru că nu este tras la răspundere) – mă gândesc oare ce s-ar fi întâmplat dacă era soția sau orice femeie în locul meu?
Sunt convins că ar fi făcut la fel. De fapt, nici nu știu pe cine sau pe ce sunt foarte nervos: pe jeg?, pe doamna de la 112 care efectiv nu m-a pus în legătură cu poliția deși trebuia să o facă (motivația a fost că poliția nu are ce să facă dacă infractorul a fugit)?, pe poliție că nu a venit imediat (de fapt, n-a venit deloc)?, pe faptul că la ora 15:00 era doar un echipaj de poliție la o secție din centrul Clujului?,
pe oamenii care n-au sărit în ajutor, fiind foarte mulți la acea oră lângă piață și lângă incident?, pe faptul că în Cluj nu există un spital adevărat de urgență care să deservească prin capacitate toată populația? Pe cine? Și, chiar dacă puteam, nu am apelat la ”relații și cunoștințe” cu nimic, cu absolut nimic pentru că am vrut cu adevărat să simt natura acestui sistem viciat existent în țara în care îmi duc viața.
Așa că vă pot spune ceva important: de ieri și până azi nu am rezolvat nimic! J…l încă transportă prin Cluj persoane în taxiul pe care-l conduce, poliția nu a făcut nimic, nu-l caută nimeni, nu cercetează nimeni nimic. Am fost la IML dar, surpriză, IML-ul are program doar Luni.
La poliție doar luni dimineața pot depune plângerea. Și cine știe cât durează până o să fie căutat, găsit, cercetat etc. Până atunci, jegul este pe străzi și transportă persoane. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât îmi dau seama că am obosit. Am obosit.
Nu mai vreau să lupt pentru această țară pentru că mi-am dat seama că aproape nimeni nu vrea să lupte cu adevărat pentru ea. De ce să mai încerc să-i conving pe oameni că prin carte viața lor poate fi mai bună, mai protejată, mai corectă? Mă opresc. Monstrul e aici. Trăim în interiorul lui și nu ne dăm seama.
Vă mulțumesc tuturor pentru gândurile bune pe care mi le-ați transmis și vă îmbrățișez pe fiecare în parte! Au contat enorm de mult!”