(Last Updated On: January 7, 2019)

De Crăciun și Revelion au fost zile de bucurie. Acum sunt zile dramatice, mii de români pleacă din nou în străinătate la muncă, lăsându-și în urmă soțiile, copii, părinții, iar copii nu înțeleg de ce pleacă.

Aglomerație pe aeroporturi dar și la graniță. Coada de mașini ale celor care așteptau la ieșirea din țară, în cel mai important punct de trecere a frontierei din România, cel de pe autostrada A1 Arad-Nădlac se întindea sâmbătă pe 5 kilometri, informează Stirile Pro Tv. Vineri, pe sensul de ieșire, peste 50.000 de oameni și peste 15.000 de autoturisme au trecut vama.

Iosif  Vajnar: „Aeroportul Cluj. Dimineață, ora 5...O mamă tânără cu un bebeluș în brațe, cu o fetiță blondă de câțiva anișori agățată de mână, încearcă din răsputeri să-și scoată pachetul cu batiste de hârtie de prin buzunare. Plânge. Șoptește celor mici că tati merge la muncă dar se va întoarce repede.... Oftez la rându-mi de două ori și dau să plec. O doamnă mai în vârstă, mă prinde de braț și mă întreabă...” 1

Pe Facebook, Iosif  Vajnar: „Aeroport Cluj-Napoca! Dimineață, ora 5…
Mii de oameni pleacă, nu par deloc a fi excursioniști… O mamă tânără cu un bebeluș în brațe, cu o fetiță blondă de câțiva anișori agățată de mână, încearcă din răsputeri să-și scoată pachetul cu batiste de hârtie de prin buzunare. Plânge. Șoptește celor mici că tati merge la muncă dar se va întoarce repede.

La întrebarea fetiței, când se întoarce tati, femeia oftează. Repede mamă, repede… Tatăl, așezat deja la rândul pentru îmbarcare, ține mândru în mână pașaportul vișiniu cu biletul de avion așezat ordonat în el. Are lacrimi în ochi, dar vrea să pară puternic, se face că privește cu interes reclama cea nouă de la Gerovital…

Oftez la rându-mi de două ori și dau să plec. O doamnă mai în vârstă, mă prinde de braț și mă întreabă oarecum îngrijorată: Domnule, merg la Madrid la copiii mei că nu au putut veni săracii acasă de Sărbători.

Oare stau bine aici la rândul ăsta? După ce-i răspund afirmativ și o liniștesc, stă puțin pe gânduri și mă întreabă dacă vameșii o să-i scoată zacusca din bagaj. Copiilor le place tare și le-ar duce câteva borcane. La Madrid… unde aceștia muncesc. O liniștesc din nou, fără să fiu însă convins că borcanele vor trece de control. Acum, sper din tot sufletul că nu am mințit-o…

Încep să conduc către casă, simt doar că am nevoie să merg foarte încet, îmi doresc un drum lung, să am timp să gândesc. Decid ca pe viitor să nu mai dau niciodată flashuri celor care merg încet.

Niciodată! În jur totul e trist, totul e gri, caut din priviri doar liniile albe ale șoselei. Nu le văd. Uit apoi și să o cotesc la dreapta către cei 3 km de autostradă, oricum… nu sunt obișnuit cu ea. La urma urmei, îmi doream un drum lung.

Părinți care plâng după copiii lor și invers. Mulți, prea mulți! Sper însă că și îngerii au demonii lor… Acești demoni vă vor ajunge din urmă pe voi, cei care ați distrus țara asta de 30 de ani încontinuu, indiferent de partidul care v-a împins acolo. Aproape toți ați făcut același lucru.

Vă vor ajunge din urmă și sper să vă lovească exact acolo unde nu puteți rezolva nimic. În suflet…”