Updated on iulie 1, 2018 Călătoria cu trenul în România îți oferă experiențe de neuitat. Dacă nu cade podul sub tine, cum s-a întâmplat sâmbătă la Brașov, și nu ai întârzieri de zeci de minute, poate nimerești la un vagon cușetă. „Distracția” e garantată.
Pe Facebook, Gigi Ghinea a scris: „Gata, tre’ sa zic: La vagonul cușeta pe ruta București-Cluj se întâmpla un fenomen social întreținut de cei mai mulți dintre călători, un obicei păgubos de care ar fi trebuit sa ne debarasam de mult.
In primul rând conductorul îți confisca biletul, pe care îl poți recupera dimineața, cu condiția sa returnezi lenjeria; pe care, basca, tot tu trebuie sa te duci sa ți-o iei, rugându-l frumos și cat mai amabil pe dl. angajat al CFR – de regula unul bortos, scorțos și plictisit – sa ți-o dea.
La primul drum spre Cluj cineva din cușeta noastră de 4 locuri, mi-a adus lenjeria, drept care i-am mulțumit, ca nu știam ce urmează.
Dimineața, când ne apropiam de Cluj, văd oamenii cu lenjeriile in mâna, ca niște sclavi, ducându-se spre hogeacul domnului angaja CFR, ca sa le înapoieze biletele in schimbul lenjeriei.
Desigur mi s-a părut umilitor, doar plătisem un preț care includea și aceste servicii și m-am dus și i-am spus, ca dacă dorește sa verifice ca n-am furat lenjeria aia curată a lor, sa facă bine sa-și miște șuncile și sa verifice. (Nu, nu i-am vorbit așa, ar fi ieșit un scandal inutil, dar acum când scriu descarc ceea ce ar fi trebuit sa-i spun atunci, dar m-am controlat).
In fine, in prima instanța îmi spune ca asta e regula, ca el nu poate sa verifice tot vagonul… bla, bla. Deci, ca nu poate, domne!
Zic: “da’ ce altceva aveți de făcut in schimbul salariului pe care îl încasați? Bănuiesc ca in salariul dvs sunt inclusi și banii noștri pe bilet, nu?”
El: “Bine, doamna, lăsați-o acolo, poftim biletul”. Îmi da biletul sictirit.
Zic: “Va rog, dle, nu accept nici un favor, sa nu va închipuiți ca-mi faceți vreunul.”
Am luat biletul indignata de toată situația asta întreținută de mentalitatea romanului, care se supune ca sclavul și azi obiceiurilor astea umilitoare de Ploconeala, de “sa trăiți, sefu’”!
M-am luat cu treaba pe la Cluj și Dej vreo doua săptămîni și am uitat de problema asta pe care voiam s-o semnalez. Acum sunt din nou in același tren, din nou la vagon-cușeta.
Vine sefu’ ne confisca biletele și nimic. Lenjeria nu sosește. In fine, merg sa o iau și sa clarific din vreme chestia cu dusul ei înapoi dimineața la domnu’ șef, in schimbul biletului.
Din nou aceeasi atitudine, aceiași explicație: ca el n-are cum sa verifice atâtea locuri, respectiv paturi.
Aceeasi întrebare din partea mea: dar ce altceva aveți de făcut?
Aceeasi favoare data in scârbă: bine, doamna, lăsați-o acolo!
E limpede ca dumnealui trebuia sa facă toate treburile astea, dar atâta vreme cât exista fraieri, de ce sa nu profite șmecherul de prost? Înțelegi?
Asta ma revolta și ma doare, ca oamenii accepta cu prea multă ușurintă sa fie folosiți, pacăliți, umiliți de tot felul de caractere mizerabile, de niște gunoaie ale societății.
Nu cred ca e nevoie de vreo concluzie. Cert e, ca mai e mult pana departe!”