Updated on aprilie 22, 2018 Un fenomen tot mai des întânit în Cluj Napoca este blamarea celor care se stabilesc în oraș pentru traficul dificil și al prețurilor imobiliare tot mai mari. „Viniturile” sunt privite cu ură de anumiți clujeni care consideră că aceștia le pot strica în vreun fel gena lor pură.
Din păcate, acest fel de comentariu își face loc tot mai des în mediul online.
Bogdan Bob Radulescu a comentat și el acest fenomen. Într-o postare făcută pe Facebook el îi condamnă pe clujenii „care urlă la vinituri”:
„Tata este o “vinitura” din Vâlcea care o ajuns in Cluj prin anii ’70.
Mama o venit dintr-un sat minunat de langa Huedin. Hodișu. S-or intalnit, am aparut si noi, copiii, pe lume.
Socrii mei or venit din Ocna Mureș in Cluj, o aparut Irina, ne-am intalnit, ne-am placut, ne-am luat.
In facultate am fost 17 colegi minunati, dintre care 15 vinituri din 11 orașe.
Apoi s-a născut Epic Show cu urmatoarele vinituri:
Tibi din Vulcan.
Dragos din Piatra Neamț.
Druidul din Râmnicu Vâlcea.
Cucu din Sibiu.
Tot in facultate viniturile si cu mine ne-am facut trupă de improvizație, Just Push Play:
Matei din Iași.
Rob din Arad
Muscalu din București.
Sau colegii din REACTOR de creație și experiment, vinituri cu toții.
Si lista poate continua cu sute si sute de amici, cunoștințe si colaboratori.
Oriunde ma uit in jurul meu lucrez și cu vinituri si cu clujeni get-beget, oameni faini care imi fac mie viata mai buna, mai frumoasă, mai împlinită.
Însă pe clujenii get beget care urlă la vinituri, care-s deranjați de ritmul si anvergura dezvoltarii orașului, vehementii neprimitori care scuipă pe net păreri si consideră ca viniturile transformă perla coroanei transilvănene intr-un nou București miticizat, ei bine…pe ăștia nu-i prea văd live.
Nu prea-i vad la evenimente, la gale, la strangeri de fonduri sau licitații caritabile, la actiuni de voluntariat sau actiuni civice, nu-i prea zaresc in viața publică a orașului, sau la ocazii care strang comunitatea mai puternică, mai unită, nu-i vad cu mine la zecile de evenimente pe care le fac cu sute de tineri faini, studenti vinituri in Cluj sau oameni rămași aici după facultate.
Nu-i vad, nu-i aud, nu-și fac simțită prezența si ma intreb de ce…”