Video Cluj: „Cel mai mare parc din România … Putem să legăm Floreștiul de Cluj, altfel decât prin trafic auto”. Vezi aici harta:

Updated on august 4, 2017 Cum ți se pare un parc dinn Cluj până în Florești? Deputatul USR Adrian Dohotaru spune că a luat deja legătura cu instituțiile publice care dețin proprietăți în zonă pentru a desființa gardurile.

Pe Facebook, Adrian Dohotaru a adăugat un video cu mesajul: „Cel mai mare parc din România.
Am alergat pe malul Someșului și mi-am imaginat cel mai mare parc creat în România ultimelor decenii. Deocamdată sunt mai multe proprietăți publice care nu comunică bine cu râul din cauza gardurilor, lipsei unor alei pietonale și mai ales datorită absenței unei viziuni la nivelul administrației locale.

Video Cluj: „Cel mai mare parc din România ... Putem să legăm Floreștiul de Cluj, altfel decât prin trafic auto”. Vezi aici harta: 1

Cel mai ofertant spațiu aparține Companiei de Apă Someș SA și are vreo 280 de hectare. Primarul Emil Boc a declarat în media că vrea să rupă 100 de hectare de la compania aflată în subordinea Consiliului Județean ca să creeze un parc. Cum nu a luat legătura cu administratorii zonei și a anunțat doar în media ideea, i-am contactat eu. Mi-au spus ce legi trebuie schimbate pentru ca o parte din zonă să fie cu acces public neîngrădit, însă atitudinea lor era rezervată.

Dar chiar dacă nu schimbăm legile și cel mai verde areal al orașului rămâne inaccesibil pentru a proteja apa clujenilor, măcar gardurile pot fi mutate astfel încât să creăm alei pietonale, cicliste și locuri de plajă la Someș. Putem astfel să legăm Floreștiul de Cluj altfel decât prin trafic auto.

Mai jos de zona protejată a apei, este ștrandul Sun. Ștrandul poate fi folosit mai bine celelalte trei anotimpuri prin crearea unor spații pentru sport și de joacă, plus alei. Deocamdată doar bazinul de înot este acoperit în afara verii și spațiul zace pustiu. Îmi imaginez terenuri de fotbal, de baschet și pistă de atletism gratuite sau cu o taxă modică de întreținere.
Club Transilvania nu este privat cum crede lumea. Are suprafața Parcului Feroviarilor și este concesionat de primărie unor privați. Chiar dacă rămâne concesionat, discuția pe care am avut-o cu administrația e ca terenurile care nu sunt închiriate să fie date gratuit copiilor care vor să facă mișcare. Din ce am înțeles, administrația bazei sportive urmărește să organizeze zile ale porților deschise în care toate terenurile sunt gratuite în mod regulat.

Legat de porți deschise, e foarte important ca noul concurs pentru amenajarea Someșului să prevadă porți la râu pentru parcuri. Nici unul dintre spațiile menționate nu au porți și se întorc cu spatele la râu.
Cu Hidroelectrica se poate negocia continuarea aleii pietonale pe malul râului.

Parcul Rozelor dar și Parcul Babeș merită să aibă porți sau să scoată gardurile de-a lungul râului. Cu rectorul UBB am discutat deschiderea parcului. Era rezervat, dar nu a zis nu și accentua că orice deschidere a parcului va presupune un efort din partea municipalității pentru a compensa fluxul masiv de clujeni în cel mai mare parc al Clujului, în momentul de față. Municipalitatea nu a făcut acest efort, din păcate, în ciuda insistențelor mele.

Totuși, și UBB trebuie să facă un efort mai mare și să dea dovadă de patriotism local pentru că a primit jumătate din Parcul Babeș de la municipalitatea interbelică. Clujenii au uitat că primăria a concesionat cu generozitate 10 hectare universității la prețul simbolic de 1 leu pe an timp de jumătate de secol.

E timpul ca universitatea să reîntoarcă serviciul municipiului, în condițiile în care creșterea orașului în ultimii 50 de ani nu a fost compensată de crearea unor spații publice și verzi. De pildă, nu știu ca administrația Boc să fii creat vreun spațiu public, vreo piațetă, în ultimii 5 ani.

Vezi aici Video:

Transformarea Clujului prin crearea unui spațiu public de anvergură, continuu și în afara traficului auto care ne poluează plămânii și urechile ar fi instantă! Am crea astfel o coloană vertebrală verde a orașului.

Sau ne putem imagina râul ca un trunchi, cu spațiile verzi din jurul său ca niște ramuri. Nu știu ce am am fi noi, poate fericiți și liberi ca niște păsări. Așa mă simt uneori când zburd la alergare, pasul pe pământ devine într-atât de lin că zboară”.

Advertisements
error: Content is protected !!