Updated on aprilie 20, 2017 Clujul a câștigat o bătălie de moment în războiul cu București: atragerea tinerilor. Capitala României rămâne cu persoanele în vârstă, nefiind o surpriză alegerea ca primar a Gabrielei Firea de către publicul Romania TV și Antena 3.
Sociologul Barbu Mateescu explica intr-o analiza publicata pe blogul sau și preluat de hotnews.ro diferentele demografice majore dintre Bucuresti si Cluj-Napoca. Principalele concluzii arata ca ponderea tinerilor (si a studentilor) in totalul populatiei este mult mai mare in Cluj decat in Bucuresti. O pondere mai mare a tinerilor explica dinamismul crescut al Clujului, care a devenit incet-incet o capitala sportiva si culturala, dar si optiunile politice din Bucuresti, unde PSD castiga detasat toate alegerile.
(foto: Alex)
Ce scrie Barbu Mateescu:
“Municipiul Cluj a devenit în ultimii ani gazda concertelor de fel și chip, în timp ce Bucureștiul are un profil mai complex: și centru IT, dar și bază puternică de susținere pentru un tradiționalism refractar la schimbări. Victoria lui Firea nu e întâmplătoare, popularitatea lui Firea nu e întâmplătoare, locul unu obținut de Ponta în primul tur al alegerilor prezidențiale în 5 sectoare din 6 nu e nici el o întâmplare. Contrareacția prin proteste din ce în ce mai mare nu e nici ea un accident.
În spate se află demografia care, parafrazând o zicală populară despre pumni, “nu are minte”, nu are milă și nu poate fi cârmită ușor.
(foto: Antonio Scolozzi)
Să pornim de la elementele de bază. La ultimul recensământ, Cluj-Napoca avea 324 de mii de locuitori cu domiciliul (adică carte de identitate cu adresa) în oraș, iar București 1,88 milioane. Un raport de 5,8-la-1 în favoarea capitalei.
De la recensământ și până acum, adică din 2011 și până acum, situația s-a schimbat în două feluri:
1) raportul a scăzut cu rapiditate, tinzând deja spre un 4-la-1.
2) Bucureștiul, deja un oraș în care tinerii aveau o pondere mai mică în populația totală decât în cazul Clujului, a devenit “și mai în vârstă”. Când spun asta nu mă mai refer doar la populația cu domiciliul oficial, ci la populația totală.
(foto: Light Studio)
Iar aceste două fenomene vor continua bine-mersi și în anii următori. În perspectiva lui 2020 vorbim de un raport de 3,3-la-1.
Ce se întâmplă? Păi, ce definește demografia unui oraș?
1) Migrația internă. Cum România nu are o tradiție a migrației interne a forței de muncă necalificate, cel mult fiind vorba de a munci în orașul mai bogat din județul tău sau dintr-un județ apropiat, un factor important îl reprezintă mediul universitar.
La o populație totală de 5,8 ori mai mare (în 2011), București are doar de două ori mai mulți studenți decât Clujul și, în funcție de ce cifre găsim, chiar de doar 1,8 ori mai mulți. Ponderea și impactul studenților asupra populației totale a orașului sunt mai mici în București decât în Cluj și lucrurile au stat așa dintotdeauna.
Până acum un deceniu acest lucru nu conta foarte mult. Între timp însă Cluj-ul a crescut economic și a devenit o opțiune autentică pentru absolvenți. Nu mai este doar o haltă între localitatea de naștere (Bistrița, Satu Mare, Sibiu, etc) și localitatea unde se merge la muncă (București sau un oraș din străinătate). Un fenomen similar are loc și în municipiul Iași, dar la dimensiuni mai mici.
(foto: Flegner Calin Art & Events Photography)
Efectul? 28% din populația Cluj-ului cu domiciliul în oraș are între 20 și 34 de ani. Dacă adăugăm și pe cei care locuiesc în oraș dar au adresa din cartea de identitate în altă parte, ajungem la 37% din populația totală a orașului. La București valorile corespondente sunt de 19% și respectiv 23%.
Să privim și altfel lucrurile. În Cluj își stabilesc reședința în fiecare an 10 mii de persoane și pleacă în alte localități din țară maxim 1900. Creștere netă de cel puțin 8 mii pe an. În București, se stabilesc între 25 și 35 de mii și pleacă în alte localități din țară (în Ilfov sau chiar… Cluj) 15-20 de mii. Raportul dintre creșterea celor două orașe fluctuează între egalitate și 2-la-1 în favoarea Bucureștiului, mult inferior acelui 5,8-la-1 de la care pornim în 2011. Bucureștiul gâfâie, la Cluj 14% din populație (oficial) nu trăia în oraș acum cinci ani…
2) Migrația externă. Înainte să aruncăm un ochi pe cifre: când vine vorba de marile orașe nu se pleacă în străinătate doar pentru bani mai mulți. Bucureștiul e afectat serios de lipsa calității vieții, lucru din ce în ce mai transparent celor care vizitează, măcar în trecere, un oraș similar din străinătate. Traficul e prost ca la Cluj, în rest punct cu punct – spații verzi, poluare, transport în comun, birocrația locală – capitala e inferioară atât Cluj-ului cât și Budapestei sau (haha) Londrei. Niciuna din probleme nu prezintă interes pentru primărie – asta în cazul în care ar fi capabilă să încerce să le rezolve – întrucât baza sa electorală e în altă parte.
(foto :Antonio Scolozzi.)
Iar bucureștenii știu asta și acționează în consecință.
Conform INS migrația externă definitivă dinspre Cluj spre străinătate e de 280-320 persoane/an. Dinspre București e de minim opt ori mai mare (cotă atinsă în 2013) și până la de douăzeci de ori mai mare (2014). Raportul 5,8-la-1 nu se menține… din București se emigrează în droaie.
(foto: IsoHouse)
Și nu emigrează pensionarii”.
Pe Facebook, Marius Bindea, Web Entrepreneur la Mashable, a sintetizat: „Concluzia? Bucuresti e vax albina. La Cluj e alta viata, alt ritm, alti oameni. E Altceva! Din Romania, de departe aleg Clujul”.