Updated on octombrie 25, 2016 O tânără din Cluj, de 20 de ani, a fost la un pas să moară după ce taxiul cu care călătorea a „zburat” direct în Someș. Din păcate ambulanța nu a mers la locul accidentului astfel că au stat 20 de minute uzi pe malul râului.
Pe Facebook, Anca Grovu a scris, potrivit adevarul.ro: „Indiferenţa autorităţilor pe propria-mi piele/ accident 22.10.2016 Sâmbătă dimineaţa în jurul orei 5.30 am luat taxiul de la Sala Polivalentă care urma să mă ducă acasa dar, din nefericire, m-a îndreptat spre ceea ce ar fi putut fi o tragedie.
După câţiva zeci de metri, din cauza ploii şi a vitezei, maşina a derapat pe şinele de tramvai. Şoferul a încercat să o redreseze însă fără succes. Am lovit un gard de langa Cluj Arena, moment în care şoferul a tras brusc de volan la stânga, pierzând complet controlul maşinii. Ne-am lovit de un stâlp de iluminat şi apoi am plonjat direct în Someş.
De pe locul din faţă am ajuns -nu ştiu cum, pierzandu-mi cunoştinţa pentru câteva secunde – cu capul în jos, în spatele maşinii, la fel şi şoferul. Maşina fiind răsturnată, apa a intrat foarte repede.
Din fericire, am putut să sparg de tot geamul care era deja crăpat şi am reuşit să ies , scoţându-l apoi şi pe taximetrist într-un timp relativ scurt, în care fiecare secundă era preţioasă. Un alt taximetrist a văzut toată scena şi, când am ieşit eu la suprafaţă, el deja vorbea la 112.
Până să ieşim din apă şi să ne dezmeticim, au mai trecut 10 min., timp în care l-am sunat pe un prieten care era în apropiere. Încă nu venise nimeni să ne salveze: nici Poliţia, nici SMURD-ul sau Pompierii ..
Speriaţi, uzi leoarcă şi îngheţaţi de frig, aşteptam ajutor. Văzând ca nu apare nimeni am sunat din nou la 112. La un moment dat am văzut o maşină de poliţie care mergea lejer pe partea cealaltă. I-am făcut semn, dar nu ne-a văzut. Vorbind la 112, le-am spus să întoarcă maşina care, până la urmă, a ajuns la noi dupa aprox. 15-20 de minute de la accident . Prima intrebare: Aveţi actele la dumneavoastră?
Încă speram că visez şi că urma să mă trezesc. În loc să ni se evalueze starea de sănătate de către un echipaj SMURD, am stat aproximativ 20 de minute în stare de şoc şi uzi pe malul Someşului în final, plecând cu tata acasă.
Dupa ce mi-am schimbat hainele ude şi mi-am mai revenit din şoc, am constatat că am dureri puternice de cap şi nu puteam să-mi mişc gâtul aşa că am decis sa merg la UPU Cluj.
Cum e posibil sa nu vină o ambulanţă, în condiţiile în care A FOST RAPORTAT LA 112 UN ACCIDENT CU O MAŞINĂ CĂZUTĂ ÎN SOMEŞ?
În orice altă ţară civilizată, pe lângă ambulanţă, au fi venit şi pompierii în 2-3 minute. Noi am avut noroc ca am supravieţuit unui asemenea accident, dar cu toate acestea şocul, frigul şi apa rece puteau să-şi lase o amprentă grava asupra noastră, nemaivorbind de loviturile de la cap şi corp, pe care le suportasem amandoi.
I-A PĂSAT CUIVA?! Concluzia? România chiar nu s-a schimbat! În acel moment de tensiune, am simţit cum nimănui nu-i pasă de vieţile noastre.
A fost cu siguranţă o adevarată minune şi mult noroc. Schimbând însă scenariul, putea fi o tragedie. Vreau să traiesc într-o ţară în care nu trebuie sa fiu propriul erou din filmul de groază, pentru ca indiferenţa, comoditatea şi sistemul bolnav triumfă din nou. Anca Grovu, 20 de ani, Cluj“.