Updated on iulie 10, 2016 Clujul ar putea crește din punct de vedere al numărului de turiști dacă ar pune în practică planurile arhitectului Vasile Mitrea din 1960.
Grădina Feroviarilor ar putea face parte dintr-un sistem de spațiu verde al municipiului, iar axa albastră, Someșul, ar trebui să joace un rol extrem de important în axa urbană, informează voceatransilvaniei.ro. Pledoaria pentru un sistem de spații verzi pleacă de la niște nevoi de spații nefolosite în oraș.
Toate aceste idei îi aparțin arhitectului Vasile Mitrea. Acesta a detaliat această problematică, în 4 iulie, în cadrul celei de-a VIII-a ediție a ”Școlii Internaționale de conștientizare și responsabilizare cu privire la factori de risc ai mediului înconjurător, cu tema Spații reziliente și design spațial”, organizată la Cluj-Napoca, la inițiativa reputatei profesor arhitect Paola Rizzi din Italia, în parteneriat cu OART și Primăria Cluj-Napoca.
“Relieful orașului, cu luncă, dealuri și cote înalte, oferă o bună vizibilitate, cetățuia, aflată la 50 metri deasupra vetrei istorice, permite o vedere de 270 de grade vizibilitate, pentru care alte orașe își construiesc clădiri înalte pentru a avea același avantaj. Partea de Sud a Someșului are o suită de șapte terase care permit o creștere succesivă, iar taluzurile care separă terasa oferă o continuitate a spațiilor verzi. Planurile de sistematizare până în anii 1990 și după nu au căutat să profite de acest avantaj care ar fi permis un climat mai favorabil față de cel existent”, a declarat Vasile Mitrea.
( foto: Fotografie cu Drona)
Bazinul hidrografic, spune arhitectul, oferă un mare avantaj, Someșul are zece afluenți care converg spre axa albastră; cele zece cursuri de pâraie ar fi permis, prin diguri de retenție, realizarea unor ochiuri de apă și verdeață, iar curenții de aer dinspre Munții Apuseni ar fi adus o ventilare naturală, asta dacă registrul construcțiilor ar fi fost respectat.
“Deși există acest cadru favorabil, el nu a fost valorificat, azi Clujul nu se poate lăuda cu un coeficient favorabil de spațiu verde pe cap de locuitor. Acesta este calculat în funcție de spațiul verde cu acces nelimitat, precum parcurile, grădinile, terenurile de sport.
Evoluția acestui coeficient variază de la 6,93 mp/cap de locuitor în 1938, la 8,00 mp în 1950, 7,00 mp în 1990. După această dată, 20 de ha din spațiul verde au fost sacrificate pentru construcția de benzinării, bănci sau biserici. Această situație a făcut ca indicele să scadă continuu, deși directivele UE cereau ca acesta să ajungă, în 2011, la 16 mp și chiar să crească până la 26 mp.
Ca reacție, administrația publică locală a realizat un cadastru verde, o inventariere, în 2011, în care rezulta că municipiul are un coeficient de 25 mp/cal de locuitor. Însă au fost incluse ca zone de spațiu verde cu acces nelimitat și cimitirele, grădinile private sau 300 de ha din pădurile din vecinătatea Clujului”, a precizat arhitectul.
Ca o comparație, spune acesta, cifrele reale arătau astfel, în anul 2000: Brașovul avea un coeficient de 16 mp, Brăila 15,81, Pitești 15,36, Timișoara 12, ploiești 10, Constanța, 8,72, Satu Mare 8 iar Clujul 6,63.
În anii 1970 -1980 au fost comandate 40 de proiecte care vizau spațiul verde, dintre care au fost realizate doar o treime.
Arhitectul propusese, în 1960, conectarea spațiilor verzi ale orașului într-un sistem. Acesta ar fi cuprins mai multe subsisteme: Cetățuia, Pădurea Hoia, Parcul Public, Parcul Sportiv, Parcul Rozelor, Grădina Feroviarilor, Parcul Expoziției, iar o parte a Someșului era propusă pentru canotaj. Someșul ar fi devenit axa de agrement a Clujului, toate aceste zone aveau să creeze niște fâșii verzi, adevărate culoare ecologice care se întâlneau de-a lungul râului. Someșul ar fi unit un sistem de spațiu verde creând un microclimat de-a lungul orașului, pe o întindere de 14 km.
În 1999 a fost efectuat un al doilea plan general de dezvoltare, unde apar unele preocupări pentru protejarea Someșului, dar nu neapărat pentru punerea lui în valoare.