Updated on aprilie 13, 2015
Foștii elevi îi iau apărarea învățătoarei din Cluj care a jignit un copil. Marius Rusu, un clujean care a făcut parte din prima promoţie de elevi a învăţătoarei Monica Chiorean nu are decât vorbe frumoase la adresa femeii.
Acesta a postat pe pagina personală de pe o reţea de socializare o pledoarie în favoarea dăscăliţei.
„Acum că s-a mai răcit subiectul și s-au mai potolit spiritele, aș avea și eu ceva de zis în legătură cu cazul învățătoarei Monica Chiorean de la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca, cea care a jignit un elev și a fost înregistrată de către un părinte. Cazul a făcut vâlvă câteva zile prin presa scrisă, în on-line, pe TV, la radio. În final, a intervenit Ministrul Educație și învățătoarei i-a fost interzis să mai intre la clasă. Pentru mine, Monica Chiorean înseamnă ‘domnișoara învățătoare’. Am făcut parte din prima ei generație de elevi, între 1992-1996. Era tânără, aproape 20 de ani, proaspăt ieșită de pe băncile Liceului Pedagogic, preda la altă școală la acea vreme și a fost o femeie pe care am îndrăgit-o din prima clipă. Nu doar eu, ci toți colegii mei de clasă de atunci”, scrie Marius Rusu citat de voceatransilvaniei.ro
„Eram 38 de elevi. Nu știu dacă înțelegeți ce înseamnă să ai 19 ani și să fii învățătoare la o clasă de aproape 40 de copii de 7 ani cu personalități diferite și cu capacități diferite. Înseamnă extrem de multă responsabilitate și răbdare. Ceea ce știu e că s-a descurcat de minune cu noi. A știut să ne abordeze, a știut să ne facă să învățăm chiar și numai de dragul ei.
Da, aveam materii la care învățam doar de dragul ei. A știut să ne facă să ținem la ea și chiar să o iubim (în felul în care un elev își poate iubi învățătoarea). Îmi amintesc că mama îmi spunea mereu că ascult mai mult de ceea ce-mi zice ‘domnișoara învățătoare’ decât ascult de ea.
Ne-am atașat cu toții de ea atât de tare încât, la sfârșitul casei a IV-a, la gândul că ne vom despărți, am izbucnit cu toții în pâns, și, la mintea pe care o aveam noi atuncim, am rugat-o să ne lase repetenți pe toți doar ca să mai petrecem încă un an lângă ea. Îi clar că nu eram toți 38 atât de bătuți în cap încât să ne atașăm și să îndrăgim un om cu un caracter murdar. Era o femeie blândă și pregătită profesional”, îşi continuă clujeanul textul.
„Au trecut aproape 20 de ani de când am terminat casa a IV-a și doar o singură dată am mai întâlnit-o pe Monica Chiorean. Acum vreo 18 ani. De atunci nu am mai știut nimic despre ea, deși, de multe ori m-am gândit să o mai caut și să-i mulțumesc pentru anumite pasiuni pe care le-a trezit în mine.
A profesat în toți acești ani în învățământ. Femeia asta a mai avut parte de atunci de încă cel puțin 5 generații de elevi. Sute de copii. Cu personalități diferite, educație diferită, medii sociale diferite, capacități diferite. Cam 25 de ani de carieră adunați în învățământ.
Și după tot efortul ăsta, și-a pătat imaginea și cariera cu niște vorbe aruncate-n vânt, la nervi. Am fost destul de afectat când am aflat știrea. Bine, am o vârstă, nu m-am apucat de plâns, dar totuși, mi-a plâns sufletul”, mai scrie bărbatul
„După 25 de ani de făcut același lucru aproape zilnic, te saturi de orice. Chiar și de băi în lapte cu miere. D’apoi de avut răbdare cu atâția copii. Nu vreau să-i iau apărarea învățătoarei pentru gestul pe care l-a făcut. Urât și nepedagogic din partea ei, chiar dacă și-a cerut ulterior scuze și a acuzat anumite probleme personale drept cauză pentru ieșirile ei (care, se pare, au fost repetate).
Viața personală nu trebuie amestecată cu cea profesională mai ales atunci când lucrezi cu copiii. Am și eu un junior care, în curând, va ajunge pe băncile școlii și, dacă va fi cazul să aibă parte de un comportament asemănător din partea dacălilor săi, cu siguranță voi face și eu scandal. Ceea ce vreau eu e doar să spun că nu-i 100% vina învățătoarei pentru situația aceasta. Este de vină și sistemul educațional care nu-ți permite să ai momente de odihnă psihică (chiar credeți că vacanțele alea dintre semestre și cele de vară înseamnă ‘zero muncă’ pentru dascăli?) și-ți face clase cu 25-30 de copii (poate, în anii din urmă clasele au mai puțini, dar oricum, tot ce este peste 20 e mult), este de vină și părintele care nu-și educă acasă copilul (nu poți aștepta de la învățătoare să se ocupe și de cei 7 ani lipsă de acasă”, explică Rusu.