Updated on martie 3, 2015 „Oamenii de la Pata Rât sunt nişte sălbatici”, a fost prima reacţie a lui Alex Fechete, naratorul serialului de pe Channel 4 „Vin românii”, când a ajuns prima dată în zona rampei de gunoi a Clujului. Şocul lui a fost foarte mare, întrucât crescuse pe o stradă din apropierea centrului, fusese la şcoală, avea o slujbă.
„SUA face planuri să trimită oameni pe Marte şi noi, ţiganii din România, călărim caii. E incredibil”, spune Alex Fechete la începutului serialului difuzat pe Channel 4 despre românii care lucrează în Anglia.
Apoi pe ecran apare, pentru câteva secunde, imaginea unui versant de deal acoperit, cât vezi cu ochii, de hârtii, PET-uri şi alte deşeuri.
Este o imagine din zona gropii de gunoi a Clujului – Pata Rât.
Peisajul este mult mai şocant în realitate întrucât toate dealurile pe o rază de câţiva kilometri sunt acoperite de aceleaşi deşeuri.
Pata Rât este împărţită ca Infernul lui Dante pe mai multe cercuri de mizerie. Circa 2.000 de suflete trăiesc în zonă, anunta adevarul.ro.
La intrare este Dallas-ul, o adunătură de case îngrămădire aflate chiar la şoseaua care duce spre rampa de gunoi. În această zonă, unii tineri aşteaptă maşinile de salubritate, pe care se urcă din mers pentru a fi primii în momentul în care deşeurile sunt revărsate.
În ultimii ani, aici au apărut case decente donate de un olandez comunităţii. Apoi, sunt casele modulare amenajate de Primărie pe deal pentru cei evacuaţi de pe strada Coastei, printre care şi Alex. Dacă situaţia în primele două zone este nasoală, ultimul cerc al infernului este chiar pe buza groapii de gunoi, unde locuiesc cei mai defavorizaţi romi din Pata Rât.
Alex a trăit până la 25 de ani pe strada Coastei, o zonă apropiată de centrul oraşului Cluj-Napoca, unde locuiau în locuinţe modeste circa 270 de romi. El fusese la şcoală, avea un loc de muncă, se integrase în viaţa oraşului.
Şocul pe care l-a avut el în momentul în care Primăria a decis mutarea romilor în Pata Rât a fost exact la fel ca şocul pe care l-ar simţi oricare dintre cititorii acestui material.
„Eu n-am fost niciodată la Pata Rât. N-am cuvinte să zic ce rău a fost. N-ai cum să explici aşa ceva cuiva care nu a simţit pe pielea lui. E ca şi cum ai întreba pe cineva <>. O să-ţi zică <<rău a=”” fost=””>>, dar nu ai cum să-ţi dai seama ce simte omul. Ne-am simţit excluşi, nu ne-am simţit oameni”, explică Alex. De asemenea, au existat conflicte cu romii care locuiau deja aici. „Prima dată când am ajuns aici n-am vrut să am de a face cu romii de la Pata Rât. Am spus: <<aştia-s sălbatici=””>>. Am avut scandaluri, au fost bătăi. Primăria nu le-a spus că modulele în care ne-au cazat nu sunt pentru ei şi au crezut că le-am luat noi casele”, spune Alex.
El îşi aminteşte că anul trecut în cadrul unui proiect al Asociaţiei au fost duşi la un curs de muzică, la o biserică din centrul Clujului, mai mulţi locuitori din Pata Rât. „Se uitau la trolee miraţi. Ziceau:<>, Se uitau la case şi nu ştiau ce se întâmplă, credeau că-s puse una peste alta. Nu au fost în viaţa lor în centrul oraşului”, spune Alex. El concluzionează că cel mai rău aspect al vieţii la Pata Rât este: „faptul că locuim aici”. Pe rolul instanţelor din Cluj este un proces în care Primăria este acuzată că i-a evacuat ilegat pe romii de pe strada Coastei.