Updated on august 15, 2017 Un șofer a scris pe Facebook experiența pe care a avut-o după o pauză de 5 ani de condus pe șoselele patriei.
Pe Facebook, Christian Contras a scris: „Șofer în România după o pauză de cinci ani.
De la Comarnic la Predeal zici că am mers în șir indian în patru labe ca pupacii de moaște în jurul bisericii. Fără cutie de viteze automată este o tortură. În rest, pe noi nu ne-a deranjat pentru că nu ne grăbeam și am putut admira peisajul sau “admira” casele în ruină puse la vânzare în Sinaia.
După Brașov, localități cu restricție 30 km/h și restricții de viteză între localități, ba 60, ba 70, tot drumul. Cel mult pe 20 km am avut limita de viteză la 100 km/h și am putut da talpă, în rest, dacă ești corect, mergi cu 70. Așa se explică că un drum București – Cluj într-o zi liberă la bugetari ajunge la 7 ore când pe autostradă ar dura 5 ore.
Rarele porțiuni unde poți merge cu viteză sunt un plonjon în iad pe timpul nopții. Turda – Cluj, de exemplu, sau ocolirea Acătari – Ungheni ori porțiuni lăsate fără marcaj după asfaltare timp de luni de zile între Cluj și Zalău. Cu ocazia asta îmi amintesc o constatare mai veche: numai în România am văzut vopsea de marcaj pentru șosele care nu reflectorizează noaptea și care nu se vede la mai mult de 20 de metri.
Ăștia fură și la vopsea, evident, iar oamenii mor în accidente și din cauza asta. În fine, aproape toate drumurile sunt valuri de denivelare pentru că au fost distruse de camioane în perioada când s-a circulat la temperaturi de 40 de grade.
Practic, după ce șoferii scapă de aglomerația din sud-est se lovesc de vânătoarea din vest executată de Poliția Rutieră. În 3000 de km parcurși în 12 zile nu am văzut echipaje cu razii și opriri și vânătoare numai în România.
Și vrem turism? Eu nu cred că stăpânii României vor turism și nici prea multă dezvoltare economică. În orice caz, urâți stăpâni are România”.