Updated on iulie 20, 2017 Astăzi, joi 20 iulie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfantul Ilie – Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul. În tradiția românescă, Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă. În popor sunt numeroase superstiţii legate de ziua de 20 iulie, ziua Sfântului Ilie.
Sfântul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peşterii sale (hrănit de corb) sau în carul de foc (în care a fost răpit la cer). Sfântul Ilie este mai este considerat şi protopărintele monahismului creştin, scrie stiripesurse.ro
Datorită minunilor pe care Sfântul Ilie le-a săvârşit în decursul vieţii sale, acesta a fost trecut în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă. Sfântul Ilie a fost investit de popor cu atributele zeilor fulgerelor şi a tunetelor.
O datină strămoşească spune că în timpul furtunii este bine să îţi faci cruce des, deoarece Dumnezeu i-a spus lui Ilie când i-a înmânat biciul ca să lovească în toate, însă nu şi în cruce.
La revărsatul zorilor se obişnuia ca oamenii să culeagă ierburi de leac pe care apoi le duceau acasă şi le puneau la uscat la umbră. Şi alte plante care se foloseau pentru farmece sau vrăji se culegeau în această zi. Se practică şi un ritual după uscarea acestora. Plantele se stropeau cu sânge de cocor tăiat chiar deasupra lor. Astfel, plantele puteau fi folosite de vrăjitoare.
Tot de sărbătoarea Sfântului Ilie se obişnuieşte ca femeile să aducă la biserică busuioc şi să îl pună la iconostas. Pe când slujba se sfârşeşte, acestea îl iau, îi dau foc şi freacă gura copiilor când au bube. În această zi nu se consumă mere noi deoarece mărul este pomul Sfântului Ilie. Dacă în ziua aceasta va tuna, toate alunele vor seca, iar restul fructelor vor face viermi.
De ziua lui Ilie, jertfelnicul bisericii este încărcat cu nenumărate bucate, toate pentru sufletul morţilor. În mediul rural, în unele sate femeile obişnuiesc să ducă la biserică lapte şi vin, iar în timpul zilei se săvârşesc praznice pentru cei trecuţi în nefiinţă. Merele se duc în primul rând la biserică deoarece oamenii cred că doar aşa acestea vor deveni de aur pe lumea cealaltă.
Dacă această datină strămoşească nu este păstrată, persoanele care mănâncă mere înainte de Sfântul Ilie va ajunge să culeagă mere pe lumea cealaltă pentru restul eternităţii, iar când va încerca să mănânce din ele, acestea vor pieri dinaintea ochilor.
Unele femei împart porumb fiert sau farfurii pline cu mâncare, împodobite cu flori de vară. De asemenea, cu flori de vară şi legate cu aţă roşie sunt şi cănile pline cu apă.
De Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.
De asemenea, în această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).